Avioanele autonome depășesc stadiul experimental și intră treptat în operațiuni comerciale. Companiile precum Pyka construiesc aeronave cu aripi fixe, fără cabină de pilotaj, destinate inițial stropirii culturilor și transportului de marfă.
Primele testări funcționează deja. Deasupra Californiei, microavionele electrice zboară la altitudini mai mici decât ar putea piloții umani, reducând risipă de substanțe chimice la stropirea culturilor. Avioanele Pyka au o anvergură de 11,5 metri, autonomie de 35 de minute și transportă până la 300 de litri de lichid. În Brazilia, o duzină de asemenea aparate pulverizează deja culturi precum bumbacul și soia.
Diferența crucială: zborul autonom nu e doar pilot automat. Pilotul automat asistă pilotul uman, pe când sistemele autonome gestionează integral decolarea, zborul și aterizarea cu intervenție umană minimă, folosind algoritmi și senzori.
Avioanele autonome au avansat mai lent decât mașinile autonome, în ciuda unui mediu mai predictibil, din cauza standardelor de siguranță extrem de stricte din aviație. Consecințele unui accident sunt mult mai grave. Investițiile masive ale marilor companii tech s-au focusat mai mult pe vehiculele terestre.
Interesul militar a accelerat dezvoltarea. Multe companii au contracte de apărare care permit teste cu mai puține restricții de reglementare. În SUA, pulverizatorul Pyka este cea mai mare aeronavă autonomă cu aripi fixe aprobată pentru uz civil comercial, autorizația fiind obținută anul trecut.
Producătorii visează eventual la transportul de pasageri, dar agricultură și logistică sunt primele piețe de viață.