Un studiu realizat de London School of Economics, cu peste 9.000 de oameni de știință din 115 țări, relevă o contradicție interesantă: cercetătorii care au încredere mare în tehnologie pentru a rezolva criza climatică sunt mai puțin implicați în acțiuni concrete de protecție a mediului.

Potrivit cercetării, aceștia sunt cu 23% mai puțin dispuși să semneze petiții sau să participe la proteste comparativ cu colegii lor sceptici în privința capacității tehnologiei. De asemenea, sunt cu 18% mai puțin dispuși să facă schimbări semnificative în viața de zi cu zi — cum ar fi reducerea zborurilor, limitarea utilizării mașinii sau adoptarea unei diete vegane.

Studiul arată că 27% dintre respondenți sunt de acord că tehnologia va rezolva în mare măsură problemele cauzate de schimbările climatice, 44% nu sunt de acord, iar 29% sunt indeciși.

Autorii avertizează că acest "tehno-optimism" poate crea o dependență de soluții încă nevalidate la scară largă, amânând transformările sociale și economice necesare. Fabian Dablander, autorul principal, subliniază că soluțiile tehnologice sunt atractive politic pentru că promit să rezolve criza fără a impune schimbări în modul de viață al oamenilor.

Studiul constată că această perspectivă e mai răspândită în rândul cercetătorilor cu orientare politică de dreapta și a celor din științele aplicate.

Context

Pe scurt: oamenii de știință care cred că tehnologia va salva planeta sunt mai puțin dispuși să facă schimbări personale sau să se implice în acțiuni civice pentru mediu.

  • Tehno-optimism înseamnă convingerea că progresele tehnologice vor rezolva singure problema schimbărilor climatice, fără a fi nevoie de reducerea consumului sau de transformări sociale drastice.

  • Paradoxul studiului: cei care au încredere ridicată în tehnologie sunt mai puțin activi în proteste, campanii de advocacy și schimbări de comportament — lucru surprinzător, căci oamenii de știință ar trebui să fie motivați să acționeze pentru climat.

  • Riscul: focusul pe soluții viitoare (cum ar fi tehnologiile de captare a carbonului) poate permite oamenilor să amâne decizii dificile și necesare astazi, și poate duce la investiții în tehnologii neprovate în detrimentul măsurilor imediate.

De ce contează: dacă oamenii de știință și factorii de decizie au o încredere nejustificată în salvarea tehnologică, pot neglija măsurile sociale și economice urgente — consumul redus, transformări industriale, schimbări de politică — care sunt esențiale pentru a opri încălzirea globală.