Creditarea privată a ajuns la 480,3 miliarde lei în septembrie, o creștere de 8,2% faţă de aceeași lună a anului trecut și de 0,7% comparativ cu august, conform datelor publicate de Banca Națională a României.

Avansul anual a fost determinat în principal de componentă în valută, care a crescut cu 16,3% (exprimat în lei), de peste trei ori mai rapid decât ritmul de 4,5% al creditelor în moneda națională. Exprimat în euro, creditele în valută au avansat cu 11,9%.

Credite în lei au reprezentat 66,8% din portofoliu (320,8 miliarde lei), iar împrumuturile în valută au format 33,2% (159,4 miliarde lei).

En détail: Creditele în lei acordate gospodăriilor au atins 205 miliarde lei, în creștere cu 9,2% anual. Însă creditele în lei pentru companii și alte sectoare au scăzut cu 2,9% anual, la 115,8 miliarde lei. Pentru valută, creditele corporative au crescut cu 20% anual până la 145,6 miliarde lei, în timp ce finanțările pentru populație s-au redus cu 12,2% la 13,8 miliarde lei.

Ajustat cu inflația, creditarea privată a avansat cu doar 1,4% anual. Luna-lună, în termeni reali, a înregistrat o ușoară scădere de 0,02%.

Separate, creditele guvernamentale acordate de bănci au ajuns la 298,3 miliarde lei în septembrie, în creștere cu 15,7% anual și 2,9% lunar.

Context

Pe scurt: Băncile din România au acordat mai mulți bani privat (firme și persoane), iar banii dați în valută (euro, dolari) cresc mult mai repede decât cei în lei.

  • Creditare privată = sumele pe care băncile le împrumută persoanelor și companiilor (nu statului).
  • Credite în valută vs. în lei: când creditele în valută cresc de trei ori mai rapid decât în lei, înseamnă că debitorii preferă să se împrumute în euro/dolari sau că băncile promovează mai agresiv aceste produse. Riscul: dacă leul se slăbește, datoriile lor cresc automat.
  • Ajustare cu inflație: creșterea nominală de 8,2% se reduce la doar 1,4% când se ține seama că banii valorează mai puțin din cauza scumpirii generale — o creștere modestă în putere de cumpărare reală.

De ce contează: creditarea mică, în termeni reali, sugerează că economiile, deși cresc nominal, se confruntă cu presiuni inflaționiste. Preferința pentru valută semnalează incertitudine privind leul și expune debitorii la volatilitate cursului de schimb.