Prin Hotărârea de Guvern 60, România alocă 60 de milioane de euro pentru a compensa parțial costurile pe care fermierii le suportă la achiziția îngrășămintelor. Suma se traduce într-o medie de 0,25 lei la kilogramul de îngrășământ cumpărat.

Măsura vine ca răspuns direct la criza din Orientul Mijlociu de la începutul anului 2026, care a generat, din 28 februarie, creșterea explozivă a prețurilor la îngrășăminte pe bază de azot și fosfat. În mai 2026, prețurile medii la îngrășămintele cu azot s-au majorat cu circa 30% față de februarie și cu aproximativ 70% comparativ cu media anului 2024. Îngrășămintele fosfatice au fost cu 22% mai scumpe.

Resursele financiare totale se ridică la 314 de milioane de lei (echivalentul a 60 de milioane de euro). Finanțarea este asigurată din fonduri europene nerambursabile și bugetul de stat, în proporții egale.

Ajutorul fiecărui fermier va fi cea mai mică valoare dintre suma calculată pe hectar și valoarea efectiv plătită, atestată prin facturi sau bonuri fiscale din perioada 28 februarie – 30 octombrie 2026. Sprijinul este diferențiat în funcție de cultură: legumele în seră primesc cea mai mare compensare (527 de lei pe hectar), iar culturile de câmp, cum ar fi porumbul sau floarea-soarelui, primesc sume mai mici.

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) se ocupă de aplicarea măsurii. Plăţile din fonduri europene se vor efectua până la 31 decembrie 2026, iar diferențele de la bugetul de stat până la 31 mai 2027.

Context

Pe scurt: statul acordă bani fermerilor pentru a acoperi parțial creșterea prețurilor la îngrășăminte, care s-au scumpit dramatic din cauza unui conflict internațional.

  • Îngrășămintele și rolul lor: sunt produse chimice esențiale în agricultură care măresc productivitatea culturilor prin furnizarea de nutrienți (azot, fosfor, potasiu). Fără ele, fermele obțin randamente mult mai mici.
  • De ce s-au scumpit: o criză geopolitică din Orientul Mijlociu (februarie 2026) a întrerupt lanțurile de aprovizionare și a dus la majorări masive de prețuri.
  • Mecanismul ajutorului: fiecare fermier primește o compensație calculată pe hectar, dar nu poate primi mai mult decât a cheltuit efectiv cu cumpărarea – pentru a evita subvențiile nejustificate.
  • Cine administrează: APIA verifică documentele și efectuează plăți, iar banii vin din bugete europene și național.

De ce contează: fermierii pot continua producția fără a face pierderi masive din cauza costurilor crescute. Fără o astfel de măsură, prețurile mărfurilor agricole ar trebui să crească dramatic pentru a acoperi cheltuielile, ceea ce ar afecta consumatorii.