Programul de guvernare 2026-2028 prevede o serie de reforme în administraţia de mediu, cu accent pe digitalizare şi eficienţă.

Principala măsură este crearea unui ghişeu unic digital cu dosar electronic unic, documente şi termene unitare. Cetăţenii şi companiile vor putea urmări online solicitările fără a mai depune aceleaşi informaţii de mai multe ori. Sistemul va integra progresiv procedurile de evaluare de mediu din 2026, interoperabilitatea instituţiilor relevante din 2027, şi raportarea unică din 2028.

În domeniul inspecţiilor, România trece la un sistem de control bazat pe analiza riscurilor. Inspectorii vor stabili profilul de risc al fiecărui operator şi vor elabora planuri anuale de control pe bază de date, inclusiv date satelitare. Raportările redundante vor fi eliminate prin digitalizare.

Garnele Naţională de Mediu va angaja 150 de inspectori de mediu conform unei hotărâri de guvern din 2025.

Alt obiectiv este evaluarea instituţiilor de mediu după conformitate şi rezultate. Vor fi introduse contracte de performanţă, iar din 2027 bugetarea se va face pe baza de indicatori, cu realocarea resurselor după performanţă.

Administraţia Fondului pentru Mediu va fi reorganizată: schemele de finanţare vor fi auditate, vor exista criterii comune de evaluare, iar atribuirile vor merge prin selecţie competitivă cu punctaje publice, nu după ordinea înscrierii.

Context

Pe scurt: Guvernul modernizează administraţia de mediu prin tehnologie digitală, mai mulţi inspectori şi controale mai inteligente, bazate pe riscul real al fiecărei activităţi.

  • Ghişeu unic digital: o platformă centralizată unde oamenii depun dosare o singură dată şi urmăresc progresul online, fără repetiţii; datele din instituţiile de mediu vor comunica între ele, eliminând birocraţia.
  • Inspecţii bazate pe risc: în loc să inspecţeze toţi operatorii egal, autoritățile identifică cine prezintă riscul cel mai mare (ex. fabrici poluante) şi îi prioritizează; datele satelitare ajută la monitorizare din distanţă.
  • Contracte de performanţă: instituţiile de mediu primesc bani cu obligaţii clare de rezultate, iar banii nefoloşiti eficient se realocă altora.
  • Garanţii financiare: companiile cu activităţi riscante vor trebui să aibă bani rezervaţi pentru a plăti eventualele daune ecologice, nu statul.

De ce contează: Sistem mai transparent, mai rapid şi mai corect pentru firme, mai bun control al poluării şi mai puţini bani publici pierduţi în birocraţie.