România se află într-o situație contradictorie pe piața muncii. Pe de o parte, are cea mai ridicată rată a șomajului în rândul tinerilor din Uniunea Europeană — aproape 31% pentru cei sub 25 de ani în iulie 2026, comparativ cu media europeană de 15,1%. Pe de altă parte, importă masiv forță de muncă din țări non-UE pentru a acoperi deficitul de personal.
La finalul anului trecut, România avea aproximativ 150.000 de lucrători din afara Uniunii Europene cu documente în regulă, o creștere de aproape 13 ori față de 2015. Contingentul anual pentru noi muncitori străini a urcat dramatic — de la 5.500 persoane în 2015 la 100.000 în prezent.
Angajatorii din sectoare precum construcții, producție, logistică, agricultură și HoReCa raportează constant că nu găsesc personal local. Această discrepanță reflectă o problemă structurală: tinerii români preferă să emigreze, să urmeze alte cariere sau pur și simplu nu corespund profilului cerut de angajatori din domenii cu cerințe fizice mai mari și salarii mai mici.
Situația a fost exacerbată în ultimii doi ani, cu o creștere accentuată a șomajului tinerilor. Paradoxul pun în evidență incompatibilități între nivelul de educație, așteptări salariale și locurile disponibile, precum și pierderile de capital uman din emigrație.