România a coborât un loc în clasamentul european al puterii de cumpărare, ocupând acum poziția 32 din 42 de țări. Media națională s-a situat la 11.283 euro pe locuitor în 2026, reprezentând 53% din media europeană de 21.153 euro.

Capitala concentrează o putere de cumpărare semnificativ mai mare. Bucureștiul înregistrează 22.941 euro pe locuitor – practic dublul mediei naționale – și este singura regiune din România care depășește media europeană, cu un indice de 108,5.

Diferențele interne sunt pronunțate. Doar nouă județe se situează deasupra mediei naționale. Judeţul Alba, pe locul 10, este deja sub media de stat. Disparitatea dintre Bucureşti (22.941 euro) și Giurgiu (5.816 euro) ajunge la aproximativ 17.100 euro pe locuitor, ceea ce înseamnă că locuitori din capitală dispun de aproape patru ori mai multă putere de cumpărare.

La nivel continental, creșterea puterii de cumpărare a fost de 4,4% în 2026. Piețele din Europa Centrală și de Sud-Est se dezvoltă mai dinamic decât unele din Europa Occidentală, dar diferențele rămân semnificative. Liechtenstein, Elveția și Islanda au veniturile disponibile cele mai ridicate, în timp ce Ucraina, Kosovo și Moldova înregistrează cele mai mici nivele.

Context

Pe scurt: puterea de cumpărare măsoară cât bani au cu adevărat oamenii după taxe și contribuții obligatorii, pe care-i cheltuiesc pe viață, locuință și consum.

  • Ce este: reprezentează venitul disponibil după deducerea impozitelor și contribuțiilor obligatorii, plus beneficiile acordate de stat. Nu e ajustat la inflație, deci reflectă valoarea nominală.
  • De ce variază între orașe și țări: salariile și beneficiile sunt diferite; în capitale se concentrează companii mari și salarii mai mari, fenomen observat și la Paris (cu 80% peste media Franței) și la Praga.
  • Ce mărturisește clasamentul României: coborârea unui loc indică o pierdere relativă de forță economică comparativ cu alte state europene, iar polarizarea internă (Bucureşti vs. restul) reflectă inegalitate regională crescândă.
  • De ce contează: puterea de cumpărare condiționează cererea de bunuri și servicii – economia unei țări se orientează după cât pot cheltui cu adevărat oamenii, nu după salariile brute.