Elevii români folosesc inteligența artificială pentru teme, examene și limbi străine, iar profesorii o pun în serviciul planificării lecțiilor și evaluării. Totuși, această revoluție educațională se produce fără o direcție publică clară.
Raportul Băncii Mondiale, publicat recent, diagnostichează o lipsă critică: România nu are o strategie națională dedicată AI în educație. Ministerul Educației nu a stabilit reguli privind protecția datelor, etică, achizițiilor sau evaluarea instrumentelor AI. Profesorii s-au pregătit digital, dar doar 28% au competențe solide de editare video, iar 65% se simt nesiguri să integreze cu adevărat tehnologia în predare.
Ecosistemul EdTech (platforme locale, ONG-uri, societăți internaționale) umple golurile lăsate de absența ghidării statului. Dar această improvizație are costuri grave.
Accesul la resurse rămâne inegal. Jumătate dintre elevii de clasa a VIII-a nu ating pragul minim de competență digitală. În mediul rural, doar 83% au acces la internet, comparativ cu 95% în orașe. Pentru comunitățile de romi, mai mult de o treime nu au computer — smartphone-ul e singurul dispozitiv disponibil.
Finanțarea e fragmentată. Deși România a investit peste 1 miliard de euro prin PNRR în echipamente și laboratoare, nu există fonduri alocate pentru abonamente la servicii AI comerciale. Profesorii se bazează pe versiuni gratuite cu funcționalități limitate.
Risul cel mai grav: AI riscă să adâncească inegalitățile existente. România are cea mai mare rată de abandon școlar din UE (16,8%), iar diferența de rezultate între copiii din școli privilegiate și cei din zone dezavantajate e echivalentul a peste doi ani de educație. Fără o politică publică coordonată, tehnologia va beneficia mai ales pe cei care au deja acces și competență.