România se găsește într-o situație contradictorie pe piața muncii. Deși 31% dintre tinerii activi sunt șomeri — cel mai ridicat procent din Uniunea Europeană — angajatorii continuă să importe forță de muncă din state non-UE.
La finalul anului trecut, circa 150.000 de cetăţeni din afara UE lucrau legal în România, de aproape 13 ori mai mulţi decât în 2015, când erau doar 11.700. Contingentul anual aprobat de guvern pentru noi muncitori străini a crescut de la 5.500 la 100.000 de persoane în același interval.
Cele mai mari surse de imigranți pentru muncă sunt Nepal, Sri Lanka, Turcia, Moldova, India, Bangladesh, China, Siria, Egipt și Pakistan.
Companiile susţin că nu găsesc oameni disponibili pentru construcții, producție, logistică, agricultură și HoReCa — sectoare care necesită forță de muncă neverificată sau cu calificări reduse. Între timp, tinerii români rămân nemotivaţi, pleacă din țară sau nu se pregătesc pentru locurile disponibile.
Paradoxul reflectă o problemă structurală: decalajul între competenţele cerute de piață și cele pe care tinerii le posedă, precum și diferenţele de remunerare și condiții de lucru în sectoarele cu deficit.