România traversează sezonul rece cel mai dificil pentru sistemul energetic din ultimul deceniu. Ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite de aproape trei luni, iar seceta a redus și producția hidrocentralelor. Sistemul Electroenergetic Național se află în stare de alertă din 1 august.

Lipsa acestor capacități stabile s-a reflectat imediat în prețuri. Pe 28 octombrie, energia de pe Piața pentru Ziua Următoare de la București a atins 311 euro pe MWh — cel mai ridicat preț dintre 34 de piețe europene analizate. La vârf (21:15–21:30), prețul a depășit 434 euro pe MWh.

Centrala pe gaze de la Mintia este considerat principala speranță. Construită de grupul Mass Global cu o investiție de 1,4 miliarde de euro, aceasta are capacitate totală de 1.700 MW. Prima turbină a intrat în funcțiune pe 15 octombrie, iar operatorul de transport prevede integrarea a aproximativ 1.000 MW până la sfârşitul anului — aproape 12% din capacitatea actuală a sistemului.

Ministrul Energiei, Dumitru Chisăliță, și-a asumat conectarea la rețea a 5.800 MW de capacități noi până la sfârșitul 2027, din surse regenerabile și centrale flexibile. O schimbare majoră: centralele pe cărbune vor fi scoase din funcțiune abia după ce au intrat în exploatare alternativele care le înlocuiesc.

Deja au intrat în sistem peste 2.500 MW de noi capacități. Cu toate acestea, blocajele din rețea și capacitatea insuficientă de stocare rămân vulnerabilități critice. Investițiile în baterii și centrale hidro cu pompaj sunt prioritare, la fel ca eolianul offshore din Marea Neagră și relansarea reactoarelor de la Cernavodă.

Context

Pe scurt: România importă curent scump dimineața și seara pentru că nu produce suficient, mai ales că centralele nucleare și hidroelectricele sunt în dificultate.

  • De ce lipsa producției nucleare și hidro pune presiune: Aceste surse produc constant și ieftin, 24/7, indiferent de vreme. Când se opresc, rămâne gol în rețea care trebuie umplut cu curent scump din import.
  • Prețul foarte ridicat (311 euro/MWh) înseamnă: România a plătit mai mult decât orice altă țară europeană pentru aceeași energie pe piață. Germania plătea 249 euro/MWh, Franța 253. Diferența se reflectă apoi în facturile companiilor și, indirect, în prețurile bunurilor.
  • Mintia și alte centrale pe gaze sunt „soluție" dar nu încă „soluție ieftină": Ele nu scad neapărat prețul final — produc doar atunci când e nevoie (seara, când soarele nu mai lucrez), și costul lor depinde de prețul gazelor naturale și certificatele de carbon.
  • Stocarea în baterii și centralele hidro cu pompaj: Acumulează energie când e ieftină (de zi, din soare) și o eliberează când e scumpă (seara). Reduc dependența de import în orele de vârf.

De ce contează: Dacă România nu stabilizează sistemul și nu reduce importul scump de seară, prețurile la electricitate pentru companii și cetățeni rămân sus, iar facturile cresc — iar asta alimentează inflația generală.