Marile spitale din București funcționează cu capacități masive — Spitalul Universitar tratează zilnic 600 de pacienți la camera de gardă și 1.700-1.800 de consultații ambulatorii — dar sistemul de finanțare și normare nu s-a adaptat acestei realități.

Managerii acestor instituții — prof. dr. Cătălin Cîrstoiu de la Spitalul Universitar, prof. univ. dr. Anca Coliță de la Fundeni și prof. univ. dr. Valeriu Gheorghiță de la Spitalul "Agrippa Ionescu" — arată că problema nu e doar volumul de bani, ci arhitectura întregului sistem.

Normarea personalului se face după numărul de paturi, nu după complexitatea cazurilor. Două secții cu același număr de paturi pot avea necesități complet diferite, spun managerii. Soluția propusă: finanțarea și dotarea să urmeze pacientul și nevoile medicale specifice, nu paturi.

Aceasta ține legătură și cu problema resurselor umane. Medicii și asistenții pleacă din cauza volumului de muncă, burnout și climat organizațional, nu doar din motive salariale. Spitalele au făcut investiții majore — Spitalul Universitar a deschis un nou ambulatoriu la Chitila — dar fără o reformă a finanțării, investițiile singure nu sunt suficiente.

Managerii propun ca București să profite de concentrația de specialiști și infrastructură pentru a deveni hub medical universitar regional, cu un campus medical care să reunească componenta medicală cu cea educațională.

Context

Pe scurt: Spitalele mari din București tratează mii de pacienți zilnic, dar sistemul le plătește pe baza numărului de paturi, nu pe caz. Managerii spun că așa ceva nu mai merge și cere o reformă.

  • Normare pe paturi vs. pe pacient: În prezent, spitalele primesc bani și sunt obligate să aibă personal în funcție de câte paturi au. Dar o secție de terapie intensivă cu 10 paturi cere mult mai mult personal și resurse decât o secție cu 10 paturi de recuperare. Soluția: plăți și dotare după complexitatea pacienților, nu după paturi.

  • Costurile reale vs. decontare: Tratamentele complexe costă mai mult decât sumele pe care spitalele le primesc de la asigurator. Decalajul creează presiune financiară permanentă.

  • Burnout și plecări: Medicii pleacă nu doar pentru salariu, ci pentru supraîncărcare. Spitalele mari sunt într-o presiune constantă, iar dacă nu reformezi modul de lucru, investițiile în clădiri noi nu-ți reţin oamenii buni.

De ce contează: Dacă sistemul nu se reformează, spitalele mari vor continua să funcționeze la capacitate depășit, cu personal stresat și costuri neacoperite. Pacienții vor simți asta prin aglomerare și timpi de aşteptare mai lungi.